Unul din motivele pentru care ascultam muzica este sunetul care ne intra in creieri. Acu nu vreau sa fiu rau, dar la bajetii care baga House grupa mare, cred ca numai sound-ul le place, ca altceva (compozitie, versuri, etc) nu exista.
Acu si sound-ul asta este de mai multe feluri. Doua dintre aceste variatii sunt cam cele mai cunoscute, sau mai ales indragite:
1. Beat-ul – La House/Trance se regaseste sub forma buci-buci pe diverse tonalitati (mai ascutit, mai gros, mediu, mai lent, mai rapid). Cei drept toate piesele suna la fel la baza. Beat-urile se gasesc si la Dance, Pop pana si Rock. Insa ele variaza pentru fiecare stil (Abba niciodata n-o sa aiba vreun beat aseamanator cu La Bouche).
2. Riff-ul – oh, the sweet sound of guitar. In general la Pop/Rock/Jazz/Blues/etc gasim asa numitul riff. Ce inseamna el? o suita de note insirate si redate noua, ascultatorilor, prin intermediul asa numitelor chitari(clasice, acustice, electrice). Spre deosebire de beat-uri, riff-urile devin identitati pentru trupe. Dupa un anume riff stii ca este trupa X.
Acu marea problema se invarte in jurul evolutiei beat-ului/riff-ului. In anii 70-80 se stie ca a fost o asa numita explozie din punct de vedere al compozitiei muzicale. Toata lumea facea muzica, multa, buna, proasta. Ce-i drept e ca din multime s-au ridicat mari grei care au lasat amprenta lor peste ceea ce s-a intamplat acolo.
Nedrept este faptul ca multi sunt judecati acu, la batranete, daca inca mai canta, ca dom’le nu evolueaza. Daca ar fi sa comparam cu perioada aia… pai nu exista trupa pe acum care sa evolueze (tanara fiind) cum evoluau aia in 80. E o vorba spusa, cum ca acum nu mai ai ce inventa in muzica. Tind sa fiu de acord cu spusele lumii, dar cred ca exista loc de perfectionare.
Dintre mai toti greii, care clar, li s-a cam dus vremea, o singura trupa se ridica sus si tare, ca evolutie muzicala. Acestia se numesc Yellow Magic Orchestra. Au scos album dupa album, din ce in ce mai valoros. Cinste lor. Totusi ei si sunt intr-o zona care mai merge “mulsa”, si anume Electropop. Cum zicea o colega, atata timp cat se fac noi sintetizatoare, se va “inventa” si un sunet nou. Aici are dreptate.
Ce facem insa cu muzica old school, cantata pe instrumente, nu doar la 15.000 de clape digitale? Ei bine ce sa facem, ascultam cu nostalgie ceea ce era odata, incercam sa intelegem ceea ce e acum. Poate multi vor sa evolueze si reusesc, dar noi ii tragem in jos cu convingerile noastre invechite.
Un bun exemplu este trupa Metallica. Despre ei s-au zis multe si rele la scoaterea albumului Metallica (black album) in 1990. Dupa 9 ani de Tharsh metal de cea mai buna calitate, they gone soft. Totusi fiecare album scos din 90 pana azi, a adus ceva nou si parerea mea bun. Multi considera ca ei de fapt nu au evoluat, ci involuat devenind comerciali, multi considera ca au trecut de tineretea zbuciumata si au inceput sa cante pentru ei.
Va urma.