A fi sau a nu fi comercial?
Asta e o intrebare des intalnita printre trupele de muzica nou aparute. Evident, tot publicul stabileste ce este comercial si ce nu. In ochii audientei, comercialul este definit ca genul de piese care sunt pentru “prostime” si nu pentru oamenii tru, care prefera underground-ul, definita ca adevarata muzica de calitate.

Asta este un mare bullshit. Tind sa cred ca sunt multe trupe underground, mai ales in sfera rock/metal care nu se ridica din “conditia” lor tocmai din spirit comercial, ca pot atinge un anume public care sa aiba un respect imens pentru ei. In mod normal, underground-ul trebuie sa faca referinta la muzica de inceput, pe scule nu tocmai high-end, dar care sa promita. Totusi cand ai o trupa care are piese, sustine concerte si de 3-4 ani este tot in sfera underground-ului este clar ca ceva este in neregula. Fie nu te poti ridica la standardele impuse de trupele mari si medii, fie vrei sa ramai in hruba ta de club, cu cei 20 de fani ai tai care sunt de-a dreptul devotati.

Totusi partea comerciala nu inseamna neaparat de proasta calitate. Michael Jackson, Metallica, Depeche Mode, Queen, Abba, Madonna se pot numi comerciali? Da. Dar asta nu inseamna ca nu au scos piese de calitate. Sa nu uitam ca trupele astea au facut istorie, si nu cred ca e vorba de manipulare nu? Pur si simplu au scos piese care acu sunt imnuri (Queen), incon-uri muzica (Metallica), au format curente de fani (Depeche Mode). Fara doar si poate nu este nicio trupa underground cul care sa-i poata egala.

Totusi si marile trupe prezentate mai sus, tot din underground au plecat. Dar odata cu evolutia muzicala, au stiut sa capteze un segment cat mai mare din piata.

Concluzie: ce este comercial nu e neaparat prost si ce este underground nu este neaparat bun!