Doamne, mareeeee ti-e gradina. Auziti cata dilema pe capul unei “colege”. Chipurile se simte oarescum santajata emotional de omul cu care este intr-o relatie.

Ca sa ma exprim liber, din spusele sale, omul e labil psihic si ameninta (voalat) cu suicidul daca tovarasa-l paraseste.

Dilema ei? Ce sa fac… ca iubit nu-l mai vreau, dar nici sa crape nu vreau.

Pai ce asa si pe dincolo? Cam cum iti asterni asa dormi. Auzi domle ce mare dilema are don’soara. Cel mai sanatos, zic eu, e sa il indrepte pe nefericit catre calea cea buna (Sapoca) si ea sa-si vada de drum. Dragoste cu d’a sila nu se poate, ca suntem oameni nu animale.

Analizand la rece aceasta situatie, tind sa cred ca dilema fumeii are de fapt doua radacini:

1. Imposibilitatea de a spune nu – e o caracteristica feminina, ca de asa e fumeilii. Ii este greu sa ii spuna lu’ gigel “Nu” si sa-l lase-n durerea sa.
2. Comoditatea – cica are relatia de ceva timp, dar cum mama naibii a rezistat atat? Si daca a rezistat si s-a saturat de ce nu pune punct? Cred ca ii e bine asa cum e.

Asadar si prin urmare, marea dilema, tind sa cred, nu are niciun fel de legatura cu suicidul ci doar cu marea nehotarare a colegei. Acu se pune intrebarea: rau cu rau, dar oare e mai rau fara rau?