Salutari din Tara de dupa  Negura, in caz ca ai uitat de noi. Suntem bine, ceea ce speram ca esti si tu. La noi ploua. Ploua galben, ca un cantec de vrabie pe-o teava de tanc. Au murit pomii, au ars toti, si care nu au ars in fum portocaliu au murit in marea inundatie. S-au acoperit de licheni, licheni galbeni si ei, tot ca un cantec de vrabie. Au murit tiganii, umflandu-se ca niste dovleci, muscati de carabusii verzi de mai. De cand au murit ei, nu mai ploua.

Udele, udele, paparudele care aduc ploaia zac la soare acoperite de solzi marunti si rosii, jumatate gusteri jumatate femei cu fuste albe, bolborosind descantece uitate.

Douazeci si patru de carti, douazeci si patru de frati, douazeci si patru de zugravi cum zugravii v-au zugravit in tara v-au risipit eu v-am aflat si v-am cumparat sa stiti sa-mi ghiciti de dama de ghinda la drum de seara cu temei in casa. Dama de verde cu noroc la ceas de seara, crai de toba cu necaz, dar de bani la vreme de zi. Durere.

Delir de febra. Soarele arde, pomii fumega, ciorile dorm. Aripi. Sute de aripi care zboara, umbre de aripi care zboara indigo. Cer de seara. Praf de aripi, praf de ingeri, praf care intra in maini, intra intre dinti, intra in ochi. Intra un suflet. Intra in plamani. Sufoca.
Delir de floare care se usuca albastru. Durere. Ochii dor. Pielea doare. Fiecare nerv, fiecare celula. Aripi de fluturi care se zbat. Muschi care se zbat.

Afara canta greierii.