Povesti din cripta virtuala
Lumea virtuala, ne convine sau nu, este o parte integranta din viata noastra. De la banalul email si program de mesagerie, pana la comunitatile online, toate sunt extrem de prezente si trendurile statistice arata ca vor fi si mai prezente in viata noastra in viitor.
De-a lungul timpului am fost de toate partile baricadei- omul care trimite mailuri, omul care primeste mailuri si raspunde la ele, membru pe diverse comunitati online dar si persoana “administrativa” (ca sa zic asa) pe altele. Pe unele inca imi desfasor activitatea.
Multii ani de viata virtuala m-au invatat niste reguli. Nu foarte multe, inca invat – d’aia l-am si pus pe maestrul Suler in dreapta, la linkuri utile, e o lectura foarte buna- domnul in chestiune este unul din pionierii psihologiei online.
Concluziile la care am ajuns (pre- si post Suler, nu foarte diferite, dar interesante):
1. Oamenii din mediul real se comporta diferit in mediul virtual. Anonimatul iti da o falsa senzatie de protectie, cad multe din zidurile comunicarii directe cu interlocutorul, limbajul non verbal nu exista. Senzatia e simpla- scriind ceva te eliberezi, frustrarile ies mult mai usor la iveala, limbajul e mai liber, mai neconformist. Conflictele online sunt iminente, uneori pot ajunge la razboaie/flame-uri deosebit de grave.
In momentul in care apare un astfel de conflict, inainte de a raspunde/ te antrena, se impun urmatoarele intrebari – iar raspunsul la ele ajuta la normalizarea situatiei:
- daca omul cu care te certi ar fi in fata ta in acest moment, ce i-ai zice? (exercitiu de imaginatie dificil, mai ales datorita faptului ca in realitatea virtuala rar ajungi sa relationezi cu o persoana altfel decat prin scris sau prin telefon- daca lucrezi intr-un call center sau interactionarea cu utilizatorul presupune si o comunicare verbala)
- daca omul (a se retine, este deosebit de important sa nu uitam ca in spatele fiecarei fraze care defileaza pe ecran- indiferent ca este vorba de un ticket, comentariu pe blog, e-mail, conversatie in mesageria instant – este un om) din fata ta ti-ar scrie aceste lucruri, tu cum ai reactiona?
- Asteapta 10 minute inainte de a raspunde unui interlocutor violent. Dupa 10-15 minute, enervarea initiala dispare. Cum i-ai raspunde peste 15 minute?
2. Respecta-ti userii!
Desi pare inutil de repetat, respectandu-ti utilizatorii (fie ca esti in departamentul de suport, fie responsabilul unei comunitati virtuale, proprietar de site, de blog, de orice serviciu care presupune interactiunea online) te respecti in primul rand pe tine.
Utilizatorii sunt cei care iti dau de lucru, un review bun din partea lor nu face decat sa imbunatateasca lucrurile in viitor si sa te ajute. Oricat de “prosti” ar fi, oricat de “inapoiati, incapabili”, orice tampenii ar face, sunt userii tai.
Iar tu esti platit (cazul 1) sa le satisfaci cerintele, sau cazul 2 (magazine online etc) – iti desfasori o activitate care iti aduce profit – pe seama lor, sau cazul 3 – ti-ai asumat o raspundere, voluntar sau platit- daca nu poti sa o duci la indeplinire, renunta!).
Nimeni si nimic nu-ti da dreptul (ordine aleatoare si incompleta) sa : ii jignesti, le pui in pericol securitatea personala (publicarea mailurilor, adreselor de IP, a converstiilor private care nu au legatura cu contextul), sa ii expui inutil, sa creezi dispute sterile si fara sens, pe cai ierarhice, mai ales cand rezolvarea e la 3 clicuri distanta.
O sa continui maine sau alta data cu povestile si impresiile, pentru ca ele difera, in functie de context.
Kara wrote,
Chiar avem nevoie, draga Flori, de aceste postari. O astept pe urmatoarea!
Link | April 27th, 2009 at 6:32 pm
Flori wrote,
Kara, am vazut 2 proiecte care mi-au fost foarte dragi alunecand aiurea din cauza neintelegerilor unor principii de baza ale online-ului de catre adminii lor. si e mare pacat, ca au fost chestii incepute bine.
al 3lea inca rezista
Link | April 27th, 2009 at 6:50 pm
Kara wrote,
Eu am avut o expeienţă de tipul \"nu mai vreau să fiu prieten cu tine că nu imi place ce ai scris in ultima vreme pe blog\" de la o persoana cunoscută. Mi-au cazut plombele. A fost cea mai şhitty experienţă a online-ului. Si unul dingtre motivele pentru care aş vrea să fiu mai atentă pe viitor, nu la articolele pe care le scriu, ci la oamenii cu care mă inconjur.
Link | April 27th, 2009 at 6:54 pm
Flori wrote,
este o alegere personala a omului. daca nu te-a luat la injurat…..
citeste cartea aia a lu nea’ Suler, e pusa sub link, o sa descoperi America cu ea
Link | April 27th, 2009 at 6:58 pm