Nush alti ce-au facut da’ io m-am speriat. Ca dracu.

In mod normal (intr-o zi normala adica) imi ia 15 minute sa opresc lumini/prize, gaze, arunc un ochi in oglinda… acu’ inainte sa se termine zgaltaiala am reusit nu numai sa opresc tot ce era electric si functiona, sa opresc gazele, da’ am si identificat in timp record telefoanele (pe amandoua!), cheile (de obicei, ascunse cine stie unde dracu) si actele.Sa mai zica cineva ca nu-s Speedy Gonzales in varianta feminina.

Dincolo de toate, dincolo de sperietura, tremuratul de dupa etc etc etc, imi dau seama ca populatia e COMPLET nepregatita cum sa reactioneze in situatii din astea extreme. Adica ok, am ramas calma, da’ CE FAC? ca nu scrie pe nicaieri “cum sa murim in liniste cand se zgaltaie pamantul”.

Colac peste pupaza, telefoanele (fixe si mobile) au picat spectaculos. RDS, Vodafone, Cosmote… juma’ de ora, moarte. Nu-i bai, ca familionu’ meu e curajos si intreg (ceea ce dorim la toti), da’ daca doamne fereste aveam nevoie sa sun la 112? Ne scuzati, retea incarcata. Ne scuzati, bip-bip-bip. The Vodafone custumer n-are chef sa raspunda, va rugam sa reveniti.  Va scuzam, sigur nu- acu’ voiam doar sa ma asigur ca am familionu’ intreg. Da’ poate aveam o grinda infipta in ficati. Sau o bara de otel. Un bolovan in cap. Si trebuia sa chem un medic. Cu ce, cu semnale de fum?

Povestile de groaza de la TV nu fac decat sa creasca paranoia – sa fim seriosi, s-a simtit nasol, stau la 8, stiu ce zic, dar nu ATAT de nasol precum povestesc aia de la stirile de la ora 5. N-a cazut nimic, nu s-a rupt nimic, n-a murit nimeni. A fost doar 5.3  -da’ ne comportam, in pur spirit balcanez, de parca ar fi dat tsunami-ul peste noi. Imagini scoase de la arhiva de la cutremurul de acum aproape 35 de ani cu oameni morti, operati la lumina lumararii (chiar, daca vine un cutremur ca ala, cate spitale au generatoare? eu stiu ca zero), cu hale industriale daramate, cu tovarasu’ si tovarasa si oamenii muncii etc. Da’ pe cuvant ca n-a fost ca atunci. Numai presa se inchina la 6 icoane ca le-a venit pleasca pe cap.

Pana la urma, ce facem de cutremurul asta? Eu am facut o focaccia.