Floricicomobilul a facut o greva urata acum cateva saptamani (Ceva chestie nasoala care ar fi putut sa coste muuult sa fie reparata, dar a ascultat si a cedat rugaciunilor fierbinti “te vand daca ai facut SI asta!” si pana la urma, reparatia a fost de 7 ori mai ieftina, drept pentru care va primi premiu un set de jante noi). Si cum dupa greva, pazesc masina ca pe butelie (poate crapa iar!), am vazut ca nu se-aprinde un bec la ea.

Un bec micut, portocaliu in bord. Paranoia tropaie fericita: da’ daca totusi nu e becu? Da’ daca vaporu’ e iar grav bolnav? Data trecuta drumul dus intors la service mi-a mancat 4 ore si tone de nervi, iar perspectiva de a petrece ALTE 5 ore din viata in mirificul trafic din Capital-city imi provoaca o greata imensa (greata care poa’ sa fie amplificata si de faptul ca putea fi doar becul de vina, nu tot circuitul electric) si ma face (greata adica) deosebit de inventiva. Din acest punct de vedere, fii-mio (care a invatat cum sa pocneasca oamenii cu usile de la dulap in cap, ca un veritabil Van Damme pisicesc) seamana genial (adica lenes) cu mine.

Adunand toata bruma de cunostinte de fizica de prin clasa a 6a (acum un milion de ani) si tinand cont ca un bec e doar o lampa de control deci tre sa fie pus in paralel cu ceva, ca butonu’ ala e doar un intrerupator si ca pe circuit ca sa se stinga becu’ cand e ceva stricat tre sa fie si-o siguranta, s-a purces cu arme bagaje si colege la facut schema electrica a masinii (na, ca am nimerit-o, nu e siguranta e releu termic, a se nota ce cuvinte stiu, sa nu ma intrebe nimeni ce-nseamna, da’ il stiu ca exista!!!). Si dupa, la cautat un aparat care sa masoare rezistenta la luneta (a) si tensiunea care ajunge la ea (b). Ca logica panselutistica a zis ca daca ajunge tensiune la luneta (adica b) si rezistoru’ de la luneta este masurabil (a, adica, si a se nota si INCA un cuvant scos din protoistoria amintirilor, cand aveam paru’ lung si 40 de kile), inseamna ca e ars becu’. Splendida demonstratie nu? (aplauze!)

Cu multe ajutoare am aflat si cum se numeste aparatu minune care masoara toate alea, si l-am si cumparat spre eterna mirare a individului de la magazin, cand o pupaza in fusta si pe tocuri vine sa cumpere…. un ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee???????, s-a purces la macelarirea vaporului (care-i bine, multumim de intrebare).
Numa’ ca vaporu’ are 3. 3 fire pe luneta si trebuia sa aiba 2. Tragedie romana, sau greaca, sau ceheasca (vaporasu’ e o cehoaica cat o casa), ca io nush unde intra si mai ales de unde vin alea. Si nimeni nu stie (am intrebat). Matematica (alt monstru preistoric) ne explica ca poti face un numar finit de combinari de 3 luate cate 2 ca sa masori cai verzi pe pereti de skoda– unele dau valori, altele nu, ramane sa aflam si ce am masurat (da, rezistenta si tensiune, da’… la ce?), bagam firele la loc care pe unde-au avut loc si incepem sa jelim. Ca nu stim ce-am masurat.

Intr-un final, dupa un milion de batut la cap diverse persoane care n-au avut suficienta minte incat sa NU ma asculte, am aflat si ce face al 3 lea fir. Acu-l caut pe al 4lea. Cand omu n-are ce face….