N-am mai scris de mult. Am avut cateva saptamani in care-am zis ca-mi dau duhul (varianta soft) sau ca o iau razna (varianta hard). Inca nu m-am hotarat care optiune e cea corecta. Da’n general (si-n particular) ambele-s naspa. Presupun ca mi-e indiferent.

In alta ordine de iei, conform legilor lui Murphy (sau axiomelor, tot un drac), cand e sa se intample, se intampla. Telefonu’ meu care mai are nitel si face 2 ani isi da demisia.
No problem, lom altu’, era pus pe plan de mult. Acu’ a revenit pe tapet, mai galagios decat vocile din capul meu “altu! altu!”. Asa ca floricica-tehnologica a purces la cautari.

Mai incercase panselutza internetica diverse idei (sa fie mic! ba nu, mare! sa aiba GPS! si client de mail! si wi-fi! am zis ca vreau sa nu car 2 kile de telefon dupa mne? ok, zic acum). Intre timp, impisa de necesitati (ca saracu’ actual isi tot da demisia din baterie la cateva ore, am accelerat procesul de cautare. N-am nevoie de GPS nici de wi-fi inca, telefon sa fie!

Citit teste citit review-uri, plans pe la toti aia care au avut rabdare sa ma asculte (io n-as avea), am ales “the lucky winner”. N-are sens sa-i scriu numele aici, ca inca nu m-am hotarat daca-i ala lucky sau nu, ca ma costa cat o masina de spalat. In fine. Are tot ce mi-as fi dorit, desi nu mai voiam.

Cu avant patriotic s-a mers in grup organizat spre Vodafone. Ca e la oferta. Buna ziua, buna ziua, cu ce va putem ajuta?
“Vreau sa vad si eu un telefon marca X”.
Priviri suspicioase sus-jos si de jur imprejur.
“Marcaaaaaa iiiiiiiiiiics???”
Da, marca ics.

Cu mare fast duduia vodafonica descuie un dulap de sticla si extrage cu maxima precautie un telefon din el. Pe care mi-l inmaneaza ceremonios.
Pipai (“esteeee! exista! “). Incerc touch screenul.

Si-n momentul ala holbez ochii cat doua mere turcesti.
In loc de ecran am un plastic colorat.
Tampita imi daduse un fel de jucarie.

“Asta nu merge”
“Pai nu”
“Dati-mi unul care merge”
“N-avem”
“pai vreau sa vad cum merge”
“Vedeti cand il cumparati”
“A? pai cum sa-l cumpar inainte de a-l testa? vreau sa vad cum merge”
“nu se poate”
“cred ca avem o problema de comunicare”
“vedeti cum merge cand il cumparati”
“pai cum sa cumpar? daca nu pot sa-l testez cum sa-l iau? ca doar nu dau zece milioane pe-un telefon care poate-mi place”.

Vodafoana imi ia jucaria din mana si o incuie in dulap si imi intoarce spatele. WTF, am pretentii nu? Ca nu vreau sa arunc cu banu’-n magazinu’ lor fara sa vad CE iau.

Acceasi scena la Cosmote.
Probabil si la Orange.

Pana la urma, in tara asta, unde dracu poti sa testezi un telefon sa vezi daca merge???? si cum merge?