Si aanu’ asta am facut bradul cu motanii. Numai ca acum sunt 3 motani.
Suna ca-n Bond. James Bond. James Bond Reloaded. Whatever. Bine ca n-au dat si cei 3 caini buzna in casa, sa pomuiasca si ei cu noi. Pomul tre’ sa iasa galben cu verde. Si pe cat posibil, doar cu globuri atarnate prin el. Mai jos, cam asa au decurs ostilitatile:

Bandi: pleaca dracu’ d’aici cu globurile tale. Globuri imi trebuie mie? Da-mi smantana. Sau Mascarpone. Da, cutia aia de pe masa. Multumesc. Fa-l dublu te rog!

Zoro : Gloooooooooooooooobuuuuuuuuuri!!!
2kile de motanez mic si cretin s-au aruncat fericite in sacul de globuri. Globurile sar pe parchet si se imprastie, motanu’ aterizeaza in eco-brad si demoleaza tot aranjamentul meu. Furie. Disperare. Globu’ ma-tii!!!
Junioru’ s-a dus cuminte si spasit in alta camera. Acolo a dat de ultima jucarie cumparata de la pet shop – un shoarecozaur cu pene in coada. Il plimba in bot peste tot (de ce-ar vana? e deja vanat soarecu ala), vine cu el la mine (ia uiteee!!!!!! sac ca tu n-ai!), il trimit respectuos la origini (oricat de drag mi-ar fi, totusi nu decorez pomul de craciun cu soareci fie ei si impaiati si cu coada numai ca vrea coada lui de motan). Imi intoarce fundul (sa-mi arate ca are) si se duce sa demoleze dormitorul. Se aud bubuituri si rascaieli. Probabil soarecu’ e inca viu si s-a transformat intre timp in rinocer.

Minou: brad. Vai de capul meu. Brad. Ce e ala? Ala n-a fost aici. Imi e rau. O chestie alba in casa. OMG. Help. Un brad. Ce cauta bradul aici?
Fuge. Se ascunde. Il gasesc dupa ceva timp sus pe un dulap. Se holbeaza la un perete. Si se holbeaza. Cand se plictiseste, ii mai trage o uitatura. Timp de 30 de minute. Afurisit perete, ca nu se da din fata lui. Macar e un zid, si nu bradul cel ingrozitor.

Afara, Fredi sapa o galerie, are deja planurile in cap. Tash se izbeste cu forta in usa de metal (baaaaaaaaaaaaaaaang!). Scortisoara sta de paza, el are ca sarcina sa fure papuci.

Ho, ho, ho. Avem brad. Sau o tentativa de brad.