A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi ar fi trebuit inventata, deci a fost odata o tara numita Balcania. Balcanezii erau usor de recunoscut pe strada, peste tot pe mapamond, atat prin galagia caracteristica (“Mari-tz-ooooooooo undeejti mancatzash”- exemplu de ceea ce se considera limbaj articulat balcanez), cat si prin plescaitul rapid cu care toaca semintele de floarea soarelui (una din mancarurile lor preferate).

Balcanezii sunt mari consumatori de iaurturi cu amidon si de bere la Pet (totusi, balcanezele-femela consuma suc Adria) si se culturalizeaza urmarind telenovele si stiri cu crime, violente si violuri.

Balcanezii mici si galagiosi se recunosc de asemenea dupa dara de hartii si ambalaje de chipsuri pe care le lasa in urma lor . Balcanezii masculi se recunosc intre ei dupa mirosul de usturoi si bere acra in timp ce balcanezii-pui dupa mucii care le atarna si dupa unghiile netaiate.

Iarna si in preajma marilor evenimente sociale (alegeri, parastase, nunti, deschideri de magazine, festivaluri populare), exodul balcanez capata noi dimensiuni. Unii balcanezi prefera locurile aglomerate pentru a casca ochii la niste unii care mimeaza ca danseaza si canta (sau invers?); altii, cu instincte piromane, aplauda calcandu-se in picioare la niste luminite cu poc-poc [de obicei platite de vreun partid] care se aprind pe cer.

In asemenea momente, unele balcaneze mai sensibile lesina, altele fug urland aparandu-si puii adusi sa invete comportamentul de turma. Trebuie notat ca mare parte dintre balcaneze – cele care au mai trecut prin cel putin experienta unei aglomerari, incep sa poseteze stanga-dreapta, in timp ce reprezentantii de sex masculin urla, fumega sau – evident- beau bere la pet si ragaie. Apoi se napustesc in asa numitele lor vehicule fumegande si, scotand sunete razboinice se indreapta spre casa. Statistic, s-a remarcat prezenta incantarilor materne (80% din cazuri) sau a rudelor de pe linie materna, combinate cu elemente religioase (60%) si diverse practici sexuale (40%). Sunetele razboinice cresc in intensitate (masurata in fractiuni de bell) la semafoare (balcanezii nu suporta culoarea rosie dar nu s-a dovedit stiintific vreo legatura intre viteza de deplasare si sensibilitatea la spectrul rosu) si ating punctul culminant cand reusesc sa cucereasca o bucata de pamant (in balcaneza: “loc de parcare”) si exista inca unul sau doi competitori pentru ocuparea ei.

In momentele de competitie teritoriala mai sus mentionate, balcanezele scot sunete guturale si se invart (se crede, pentru intimidarea adversarelor), balcanezii pui se ameninta cu “varul dintr-a opta” (definitie: varul dintr-a opta este subspecia de balcanez preadolescent cu cosuri si pseudo – pilozitati faciale) iar balcanezii masculi isi aplica reciproc tratamente maxo-faciale si dentare.

Toti balcanezii sufera de o boala ciudata, cunoscuta indeosebi sub numele de “umfla-matz-de sarbatori”. Astfel, la intervale regulate de timp (2 ori pe an, + inca alte sarbatori mai mici), balcanezii pleaca intr-un voiaj prelungit in centrele comerciale unde se lupta pentru carne, lapte, oua, sus-numita bere la pet si alte junk-food-uri. Iarna, balcanezul are o inclinatie pronuntata pentru consumul cadavrelor, atat animale (cel mai comun fiind porcul, sacrificat ritual si zgomotos la socri – definitie: socri- entitate familial- balcaneza cu rol nedefinit – si carat cu vehicul fumegand acasa) cat si vegetale.
Cadavrele de brazi se pot vedea prin toate pietele, iar surse orale spun ca si in centrele comerciale au inceput sa apara astfel de victime rituale. Motivul acestui sacrificiu este pureil “sa miroasa a brad in casa” – desi mirosul de brad nu poate fi mai pronuntat decat cele mai sus mentionate (usturoi, bere acra, transpiratie, deodorant Impulse sau Malizia).

Eu mi-am recunoscut deja o parte din vecini, asa ca ma opresc aici. Dar sigur ca voi putea completa portretul balcanezului – in mai putin de o luna de zile.