Una din cele mai vechi metode de a adormi este – asa cum ne invata cele mai vechi carti – numaratul oilor. O oaie, doo oi, trei oi…. Paaaatru ooooooooii….
Odata cu evolutia tehnologiei (o secunda sa ma spal pe fata, ca am adormit de la numaratul oilor), au evoluat si obiectele de numarat. In cazul nostru, am declarat (sau descoperit?) o noua axioma: daca esti un fost VIP intr-o multinationala, numeri emailuri. Nu, nu oi selectionate, nu oi care fac casmir, nu oi modificate genetic. Nuuuuuu.

Userii nostri sunt mai intelijenti decat ai lor. (care-or fi aia “ai lor evident ca nu stiu, da’ suna misto, nu?) . Asa ca mr VIP (care sigur-sigur a auzit si el sloganul) care sigur-sigur era insomniac, a facut ce-a facut si s-a apucat. Nu sa numere (god, cum sa numeri manual? Traim in era informaticii!) sa trimita. Nu oi (n-au loc in parcarea firmei si in plus e neigienic si poluant), ci mailuri. Nu una, doo… nu o turma.
230 000.
230 000 de mailuri a reusit sa trimita spre adresa lui privata de mail. Imi inchipui saracul server sufocat de tropa-tropa cos de alpha venind in randuri si pachete ordonate de la mailul de serviciu si trimitandu-le inapoi. Tot la fel ca pe oi. Tot la fel de ordonat.

Jale mare in agentii, useri morti fara mail, comenzi, servere picate.

Uimire maxima “domne, ce draci a putut sa faca asta? Si mai ales CUM?”

Nefericitul pune ticket. Ca l-au luat la fugarit oile prin calculator si sa facem ceva. Nu oile, mailurile. Tot aia e. Are deja 80 000 (mai multe ca Becali). … Si continua sa vina!!!

Printre hohote de ras isteric (nu am auzit de asa ceva pana acum iar explicatiile aluia care a luat cine-stie-ce-mailbomber de pe net si l-a instalat fara sa stie ce face sunt cel putin aiuristice) incepem sa producem pedepse.
Sa scrie de 230 000 de ori “Nu mai fac” .
Cu fonturi de 12.
Si cu rosu (adauga cineva).

Galeria externa ne sugereaza discret “sa scrie de pe tastatura de la telefon”.
In timp ce compunem texte mai alambicate, unul dintre genialii din echipa de IT se prinde “bai, si daca le da send????”. Problema ne depaseste.
Intre timp, mailurile se aduna. Si se aduna.
Iar ticket ca sa facem ceva.
Fac colegii ceva. Nu tot, ca nu e nimeni obligat sa faca curat (ceva?) dupa el.
Ne calculeaza: am 150 000 de mailuri si sunt afisate cate 100 pe pagina tre sa fac de y ori delete (chiar ca noi nu stiam sa facem calculele astea simple).
Ca suntem noi de vina. Ca sigur-sigur am facut ceva. Ca doar nu insinuam ca a facut ceva ilegal. Sau imoral. Sau ca a bulit un server.
Nu.
Jur ca daca era pe langa noi, il puneam sa faca 230 000 de genoflexiuni. Sau il pocneam de 230 000 de ori cu tastatura peste degete.
Dar macar am invatat cum sa scap de insomnii. E si asta ceva nu?