Azi. cald. sau ma rog, caldut, ca acum urla vantu (prin vulturi vantul viu vuia ….)
floricica se duce la service ca-i vaporu bolnav (a dat in gropi. vaporu. de fapt a fost dat in gropi, de blonda de stapana-sa). cum la service te poti imbraca oricum, alegerea e clara: maieu rozzz (da, am! am luat! ieri! ) si decoltat (foarte), si machiaj de pisi si pletele in vant (prilej de maxim amuzament pentru familion), si gentuta si tocuri. of of.
imbracata ca ultima fashion-victim, tzup-tzop, fug la masina.

vaporu’ e blocat de o basculanta. ce bine, 3 vecini o dirijeaza ca sa nu incalece pe vapor. se stie ca vaporu’ e sensibil si uraste cimentul. vecinu’ nr 1 ma ia in primire “uaaaa bine ca ai venit. voiam sa te sun” (n-are numaru’ meu, da’ da bine la restu de muncitori din parcare).
scoate vaporu’ ca te dirijez eu.
stanga. dreapta. noroc ca am ochi si oglinzi, ca dupa parerea vecinului (atent la cu totu’ altceva decat la masini) pocneam vreo 4 masini si basculanta. bonus, un muncitor cu tarnacop.
ies. multumesc frumos. parca s-a inaltat. e clar ca-i meritul lui ca m-a ghidat.
pun mana pe telefon- ca blonda de mine a plecat spre service da’ adresa nu o are. doar ultimele apeluri, daca nu-s din franta sigur e serviceul.
buna, florina sunt.
colegu’ de trafic din masina de alaturi afiseaza un zambet tamp si laaaaaaarg. cat o caldare.
“bunaaa! eu sunt adrian!”.
mi s-a scurtcircuitat creierul. el rade.

la service mi se explica “astea-s rooooooootile, asta e usaaaaaaaaa”.
la servici un client imi explica ca nu stiu sa scriu.
pe strada, nu mai zic. se pare ca nici culorile semaforului nu le mai vad – si primesc automat prioritate de blonda.
concluzie: daca esti imbracata in roz, neuronu e lipsa la apel.