Sunt absolut incapabila sa rezist unui magazin daca trec pe langa el si vad ceva ce-mi place. Probabil reminescentele anilor de tinerete, cand “Nu avem” “nu se poate” erau prezente mereu la noi in casa (din motive extrem de obiective, nu ca parintii nu ar fi vrut), probabil senzatia banilor munciti si nu folositi de pe cardul altcuiva… whatever. Nu pot rezista. Sunt in stare sa vin acasa cu un Cadillac daca am suficienti bani pe card in momentul ala si mi se pare ca “mi-ar trebui”.
Ultima isparava e ceva de genul asta, mi s-a parut sambata trecuta ca am nevoie de masina de spalat vase, luni si marti am vanat-o, miercuri am comandat-o si acum am un monstru mare si alb in bucatarie, monstru pentru care am demolat juma’ din mobila, mutat dulapuri, aragaz si masa si pentru care voi aduce pe cineva sa sparga si tevile – normal, daca imi trebuie, imi trebuie nu?

Sambata asta am comis-o din nou. De data asta, de nervi. Mamanu’ astepta sa venim si noi acasa sa ne dam cu parerea despre un robot de bucatarie, robot despre care am decis noi ca i-ar trebui (ea saraca nu are nici o parere, oricum nu ar conta, ii trebe? da domne, ii trebe. Ok, luam!) si care zacea de 3 luni la un magazin – magazin al fabricii unde lucreaza. Asa, venim, cascam ochii la vitrina. Nu e! Mai privim odata (popa si babele zic ca tre sa te uiti de 3 ori inainte sa deschizi gura deci pe romaneste, “casca ochii inainte sa zici ceva conform obiceiului”), vanzatoarea (careia ii urez calduros un bocanc in gura. bocanc pe care era sa i-l ofer eu in magazin numa’ ca eram in papuci, si papuceii mei sunt sensibili si scumpi, nu-i rup prin gurile tampitelor) rade stirb “Nu mai e, l-am dat! acum o ora! aa daaaa promisesem ca vi-l opresc, da’ venise cineva sa caute un cadou de nunta si nu stiau ce sa ia si li l-am propus p’ala! “.

Pai bine bre femeie, asa se face intre colegi de servici? Ca bani dadu si aia, bani dadeam si eu, sau trebuia sa te mituiesc ca sa cumpar din magazinul tau? In fine, m-am enervat, nu din cauza ca a vandut masinaria ci din cauza de zambet de vaca pe imas cu care ne intampinase pascatoarea “Nah, firatzaledracu de *** ca v-am facut-o!”, luat mamanu’ confuz de guler, plecat din magazin, aterizat in altul, luat ce mi se pusese pata sa iau.

Ok, acum m-am calmat. Pana sambata, ca se pare ca ma apuca saptamanal. Vad eu ce mai gasesc de vanat prin magazine, pana una alta fug ca de dracu’ de magazinul Victoria, Unirea, Mall si alte locuri ale pierzaniei. O sa fac maine o comanda de hosting, ca sa imi mai treaca chefu’ de dat cu cardul prin POS.