Proaspata…

Tasha

Nu-mi ajungea un motan pe care il doare spatele si care ma certa pe mine cand se tavalea pe jos (ca-l doare! sa fac dracului ceva daca tot sunt prin zona, nu sa ma hlizesc ca tuta la el si sa fac ceva de genu uighi-uighi-uighi-motanoiu-lu-mama). Nuuuuu acuma mai avem si o catea proasta ca o vaca.
Dap, capra s-a transformat in vaca (fara coarne).
S-a dus cu mama la rau azi. Cald afara, apa mica, da’ curata, animala s-a prabusit gemand in apa si a ramas acolo chitzaind de placere. Buna apa, domne! (pufait hipopotamic). Tash are un obicei foarte prost- cand se rasfata se da cu burta in sus.

Asa si acuma – a intrebat-o maica-mea “e bine fata?” asta (“fata” adica) “gggrrrruuuuuuhhhhh” si s-a intors in pozitia ei preferata. Baldabac! nu mai avem capra!
S-a rasturnat ca o corabie mare neagra si grasa cu roatele in sus. Na, te dai cu cracii in sus – da nu in apa, nu? Logic (dupa capu’ meu blond)- se pare ca nu suficient de logic dupa mintea din neuronul ei obez. A iesit pufnind din apa scotand siroaie pe nari, apa prin urechi, scutura din cap ca nebuna si maraia la tot ce misca. De parca e cineva de vina ca e ea proasta…