Azi noapte veneam spre casa (mai corect era azi dimineata ca na, era aproape 2), am vazut plutind pe Dambovita ceva. Incepusem deja sa ma ingretosez la gandul ca inclusiv mortaciuni plutesc pe garla asta (gunoaie sunt destule, la fel si sobolani) , si ca-n general marea realizare a comunistului, mult-trambitata “sistematizare si canalizare” a ajuns loc de promenada pentru cadavre, sau e doar un cadavru mai maaare taiat in bucatele mai mici… chestii dragute adica, dupa o zi in care mi-am rupt creierii intre cod, tickete si alte proiecte.
Traiasca semaforul, ca din cauza ca a trebuit sa stau la stop, am vazut… RATUSTEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!! Un card de ratuste care se plimbau vesele si se balaceau in apa . Corect ar fi sa-mi fie mila de ele, ca poluare, ca mancare, ca frig… da’ totusi, apa aia imputita inca mai gazduieste viata. Si pentru unii, garla aia e chiar providentiala, ca-n padurile de pe langa minunata capitala traiesc tot felu’ de lighioane care le-ar manca sau distruge instant.
Ok, avem ratuste. Unii zic (folclor urban?) ca ar fi vazut in aproximativ aceeasi zona si o lebada. Ma rog, “o pasare mare, alba, care pluteste pe apa”.
Un pic mai incolo de semafor, traiau intr-o simbioza fortata (simbioza care luase nastere cu cateva minute, poate o ora mai devreme) un camion c-un taxi. Amandoua facute armonica, multe camioane prin zona, multe taxi-uri, masini de politie, jandarmi, pompieri. Or trai si ei in carduri, ca ratustele pe care le admirasem mai devreme, si fortati sa faca compromisuri aparent ilogice…. Sau fusesera uimiti ca si mine de minunile lumii moderne, si nu se mai uitasera pe unde merg.
Fauna Bucurestiului…..