Ma tot chinui sa inteleg- cum vede domne fii-mio viata? In afara de un lung sir de zile, cu dormit pe perna cu burta in sus, torcanit, nevoia disperata de afectiune samd.

Acum, e in perioada in care se crede caine. Ataca orice chestie care i se pare lui straina sau are un potential periculos – a mai avut reactii d’astea, cand a plecat sora-mea la facultate, ataca pe oricine intra in camera ocupata de ea. Cu exceptia noastra, a celor ai casei, bineinteles – ca doar nu era sa ne atace pe noi, sursa de lapte/plic/scarpinat/burticit. Intre timp, a decis ca e a lui camera aia, asa ca s-a rezolvat- nimeni nu mai intra acolo, doar el ne da voie cand venim acasa.
Dupa aia, cat a fost mama plecata (tema de gandire: de ce pleaca mama 2-3 zile de acasa, cu unicul scop de a-si vedea fiicele, si isi lasa copiii-patrupezi singuri pe lume?), a atacat vecina care venise sa-i dea sa manance. Saraca de ea, s-a aparat cu o matura- in viziunea Minoutaurului, el a fost lasat acolo sa pazeasca. Casa. Nu sa vina lumea sa-i dea sa manance, ce, el nu stie sa-si ia din punga de crontanei? Sa credem noi ca nu stie, e specialist in a se vari in pungi si a nu mai sti sa iasa, iar vechile si proastele obiceiuri nu se uita!
Cat am fost la mama, s-a distrat tinandu-se dupa mine prin casa. La 20 de cm de piciorul meu, ca nu cumva sa iasa Monstrul-de-Dulap sa ma muste (stie el sigur ca exista Monstrul-de-Dulap, ca se sperie de el de fiecare data cand se deschide dulapul sau in general vreo usa si vede ceva mai colorat, al naiba monstru ca se materializeaza cand sub forma unei umbrele, cand sub forma unui tricou…. chestii care trebuie amusinate de la distanta, cu ochii larg deschisi ca sa prinda tot in campul vizual, cu mustatile zbarlite si coada in pozitie de atac). Vreo jumatate de ora m-am tot tarat cu bodyguradu’ patruped dupa mine, pana cand m-am plictisit- spre eterna lui uimire, ca nu intelegea de ce intrerup distractia maxima a invartitului prin camere.
Ultima preocupare e calculatoreala. Hackingu’ mai exact. Dracu stie ce-a facut, da’ a bulit internetul, firewallul, setarile de pe desktop, a rearanjat iconurile si a adormit intr-un final, obosit, cu capu’ pe mouse.
A, din cand in cand ne conversam pe YM – eu “ce faci?” el “00000000″ – e ceva, nu?
Astept cu interes sa ma sune. Ca pana acum, nu a reusit decat sa tranteasca telefonu’ in castronul cu apa. Cainele unui’ prieten a reusit performanta asta, el de ce n-ar reusi?