Imi iubesc vecinii. Am mai zis-o? Nu, nu cred… inca n-am scris despre ei.
Deci: inca odata, imi iubesc vecinii. Si ei pe mine.
Cand mi-am luat frigider, aragaz si hota, am umblat ca nauca prin magazine. Am cautat, am comparat, am cumparat. Nimic nou. Am facut pe dracu in patru sa mi se livreze totu’ acasa in aceeasi zi. La programul meu, e o adevarata minune ca am reusit.
Noaptea am stat pana la 5 la servici. Cand au venit baietii cu livrarile, m-au trezit din somn. “Duamna, putem sa lasam ambalajele jos? Nu au loc in lift fara…”. Cum nu-s [atat] de nebuna, nu vad de ce nu le-as da voie sa desfaca alea jos. In fond, le pot returna daca-s bulite.
A venit frigideru’, a venit si aragazu, a venit si hota. Plec la mama. Ma suna proprietarii disperati “ce ai facut pe scara?” zic “nu stiu. ce am facut?”
“pai ti-ai luat frigider”.
“genial. si ce treaba are cu scara?”
“pai are, ca ai lasat ambalajele peste tot. dupa ce ca ti-ai luat frigider….”
ok. 2 cartoane lasate la ghena inseamna ‘umplut scara”.
Da’ oricum, asta nu-i nimic. De ce am cea mai mare factura la intretinere? (ca tin caldura la maxim, d’aia). Da apa calda de ce consum atata? (ca ma spal. e o chestie incredibila).
Acum, pe codu’ rosu, galben si portocaliu, comitetu de locatari sta in fata scarii cu berea si samanta si discuta si se plange. E greu, frate, in Romania asta. Multi ie pensionati medical ca “are o pila” si “au facut Operatie” (citeam undeva despre faptul ca fiecare bucurestean are Operatia. Pe cuvantu meu ca asa e!) si “se protejeaza”. Da’ e viata scumpa si in general de kkt.

Am avut o tanti de pe scara angajata sa faca curat la mine la firma. A rezistat fix 2 saptamani, dupa aia a facut niste crize misterioase de febra combinata cu intepeneala si cu lene si nu a mai dat niic un semn. Am trecut pe la ea pe la usa.
“Cucuana, nu mai vii la munca?”
“Pai mi-a fost rau. Am facut temperatura si am intepenit!” .

Ciudat, da la cod curcubeu si in general cand sta pe banca nu are intepeneli.
Acum doo zile veneam de la Cora. Ca de la Cora. Sacose, pungi, pungulite. Gaitzele la scara. Unu’ nu a tinut de usa ca sa pot intra, desi stateau si comentau in spate “Ia uite cat de incarcata e”. Aseara caram o planta. Mare. La fel, probleme cu usa. Plantele din bloc erau ocupate sa se uite la fundu’ meu mare si rotund care se vedea prin pantaloni. Ciudat, la marea majoritate as putea sa le fiu fiica. Da’ nu conteaza asta, tot o nenorocita raman. Ca ma duc la Cora si pot sa ma spal dupa pofta inimii.
Cre’ ca o sa lipesc un afis la avizier. Ala cu poezia aia – Un pitic atat de mic, facea baie-ntr-un ibric”. Numai ca n-o mai tin minte, ca zau daca nu merita…
Am zis? imi iubesc vecinii. Si ei pe mine. Vedea-i-as cu pureci pe ei!!!