De cand ajung mai tarziu la birou dimineata (cu reversul medaliei: ajung noaptea acasa la niste ore imposibile), mai bag cate un ochi la televizor. Ca tot romanu’ care se respecta.
Reclame peste reclame (n-ar fi chiar rau, ca nu ma deranjeaza reclamele, alea care au un mesaj care te solicita nitel adica) de uneori iti ies pe urechi.
Ce concluzie am tras eu? Ca realizatorii de reclame considera femeia (si barbatul, e drept, dar multe reclame sunt cu tinta feminina) un fel de animal tampit (nu, nu ala care traieste pe langa casa omului, hranindu-se cu zilele acestuia, desi multe doamne cu pretentii sunt asa), bun numai la sarcini domestice ingrate, sau ultra-mega-eleganta, scoasa din cutie, cu barbatul-sclav langa ea.
Exemple? Nenumarate. Acum, in perioada concediilor, bantuie o reclama la un detergent de vase, in care o duduie se plimba prin Italia (cu low-costul, desi, asa cum am citit pe net nesimtitii aia de la low cost, pentru cati bani dau ELE, pasagerele, pe un bilet, ar putea sa le dea si ceva de mancare, acolo, ca unora li se face rau daca stau fara sa manance; deci presupun ca duduia respectiva s-a dus cu autocarul ca e mai ieftin) si ajunge la un restaurant.

Restaurantul are un bucatar (normal! ca doar nu gatesc eu) care pregateste lasagna (si ce o mai face si el acolo); la sfarsit, gospodina in cauza, cerand reteta (ca sa ii faca si ea “lu sotu’ si lu soacra, probabil, ca felul doi de la o masa unde se consuma o anumita marca de iaurt, iaurt numai bun de calmat matraguna din casa) scoate din poseta… hop! ce? banii sa plateasca ? (corul: nuuuuuu!!!); un servetel sa se stearga pe maini? (nuuuu!!!) … o sticla de detergent de vase!
Imi e greu sa cred ca o fiinta normala ar umbla cu sticloiu de detergent de vase dupa ea (in general)- desi tot pe net am auzit de nebune care pleaca cu sticla de clor dupa ele prin concediu, impreuna cu sticla de spirt si diverse alte ustensile de curatat/dezinfectat, incat la un moment dat te intrebi in ce vagauni pleaca in concedii. Probabil, cei care au compus reclama au folosit ca sursa de inspiratie aceleasi lucruri pe care le-am citit si eu…
Tot la deregent de vase, alta duma – de la concursurile telenovelistice dintre cele 2 sate din America de Sud (desi Dumnezeu stie, la ce crize economice sunt acolo, exact concusuri de halit fripturi organizeaza oamenii aia, sau poate aleg, canibalistic, pe cel mai gras om din sat si-l fac la rotisor, cu un pic de usturoi), s-a trecut la neaosul concurs de mancat mici (mici erau? parca mici), mancati evident din farfurii de portelan – se stie doar ca e semn de mare rafinament sa mananci pe strada, ca o doamna ce te afli, numai din farfurie scumpa poti sa mananci; altfel, pica micul proletar greu la stomac!

Astept cu maxim interes un concurs de baut tuica la toi (pentru cine nu stie, toiul e o masura mai veche de masurat bauturile); evident, toate vasele fiind spalate de gospodinele in cauza. Aceleasi gospodine spalau entuziaste, cu acelasi detergent, tot manual, vasele de la o cantina (o fi vreo cantina studenteasca?).
Unde voiam sa ajung, inainte sa mor inecata in detergentul care protejeaza nu numai mainile, ci si inima, sufletul si ficatii (in caz ca ne hotaram sa-l bem): chiar nu au aflat inca realizatorii de reclame ca s-a inventat masina de spalat vase? (Helloooooo, la restaurante si cantine se foloseste de mult, invatati populatia ca exista si asa ceva, in loc sa stai ca sclavul sa freci 2 tigai ca sa te simti implinit(a), chiar si in vacanta).

S-au mai inventat si alte chestii utile (poate o sa incerc sa le enumar odata, dar acum e inutil, e si cald afara….), dar daca te uiti un pic la reclamele TV, prin ochii unui strain, o sa vezi ca femeile romance, alea cu care toti ne laudam ca-s frumoase, destepte, etc, sunt de fapt niste robotei care asteapta sa se arunce in maldarul de farfurii gretoase, care zac in chiuveta de doua zile, de se ia grasimea cu spaclul de pe ele, dupa care o tura de spalat camasile sotului, mancat cateva iaurturi (obligatoriu! sau macar o margarina cu gust de unt), inca un rand de farfurii (de unde le scot astia? a crescut productia interna de farfurii cu 50% la cate reclame s-au turnat cu asa ceva), dupa care se duce la o prietena sa se vopseasca (prietena se face ca porcul pe haine , dar nu conteaza, pe langa faptul ca e multilateral dezvoltata, are si talente de gospodina, si cu detergentul minune se rezolva totul, iar spalam!!!); mai spala si prin casa cu tot felul de detergenti (pentru variatie, face un concurs de spalat geamuri cu vecina; chiar, ce castiga la concurs? ), aspira si sterge praful (cu nenumarate produse) si lista poate continua.
Nu-s remarci feministe ce am scris mai sus – dar citesc cu tristete, navigand pe netul romanesc, ca multe, mult prea multe, se transforma in masinute din astea teleghidate, ba chiar isi fac un titlu de glorie din a povesti cum spala baia, bucataria si balconul inainte de a pleca la servici si mentioneaza cu mandrie faptul ca-s campioane la spalat-aragazul-viteza. Nu mai zic de concedii sau de vizitele facute pritenilor, in care se face control (“X are praf pe tocul usii, se poate asa ceva?”) in loc sa se bucure de ceea ce e cu adevarat important- timpul tau liber, pe care in mod normal il petreci alaturi de prieteni si familie. In loc sa fie un timp de calitate, pentru suflet, se transforma intr-o cursa obsedanta, din care iesi mai obosita decat ai intrat.