Politia Romana- episodul 1
Curs simplu “Cum sa scapi de politia de orice ” in 3 exemple didactice.
Actori: Io si cu Sor-mea (alta isteatza ca si mine)
Scenariu:
Proaspete ca doua panselute lovite de grindina dupa o saptamana de munca, cele doua fete vesele pleaca in voiaj. Drum de noapte. Lung. Muzica urla paroxistic. Masina alearga.
Mai sunt cam 40 km pana acasa. In fata, un Logan de la Politie face manevre. Cu farurile in faza mare (prilej cu care am urat toate cele bune Caschetei si rudelor de orice sex ale soferului acelei masini). Un flash, doua, trei. Nici un efect. Cu ochii in lacrimi (de la lumina) accelerez ca sa trec de vita de la volan.
Loganu’ trece de noi, noi mergem fericite mai departe… nea Cascheta e la fel de fecirit, se ascunde intr-o benzinarie. Intoarce masina. Si o ia dupa noi. Girofarurile sparg noaptea. In masina noastra e referendum.
“Ala se tine dupa noi”
“Ba nu se tine dupa noi”
“Atuncid e ce a pus girofarul?”
“We’re the nobodieeeeeeeeeeeessss ” (Manson, din boxe, de am zis ca ne sar inimile din piept si boxele din lacas)
“Nu a pus sirena”
“Oricum nu s-ar auzi” (“Wanna be sombodieeeeeeeeeeeeeeeeeeeesss We’re deaaaaaaad We know just who we aaaaaaaaare” – taci bre, te-am auzit, pe aia de afara nu-i auzim, in plus gandim, avem nevoie de liniste)
Masina face flashuri si se apropie de noi.
“Auzi… sor-mea…. da’ tu ai vazut filmele alea americane?”
Normal ca le-am vazut- tot romanu le-a vazut pe alea in care te scoate din masina, te da cu capul de usa si-ti pune pistolu’ in ceafa. “Chiar vrei sa ajungem ca ei? Opreste naiba masina aia”
“Da poate nu se tine dupa noi”
Deja sunt 3 km de cand ne alearga cu girofarul in functiune, deci probabilitatea sa nu fim noi urmaritii e destul de mica.
Oftez, trag pe dreapta … pun avarii, invoc iar tot neamu’ aluia de s-a luat dupa mine si ideile mele de a pleca noaptea pe drum. “Mainile pe volan!” ma ameninta sor-mea, il omoram si pe Manson si deschidem geamul.
Masina politistilor se opreste langa noi.
Deja avem cele mai nevinovate fete din lume, decoletul e aranjat, nasturele de la camasa e si el regulamentar deschis…
“Va rugam sa ne spuneti de ce stationati”
Mamutii urla prin statie/portavoce la noi. Probabil au vrut sa dea trezirea la tot satul. Imi compun fatza numarul 23 (“Sunt o duamna fara aparare”), flutur din gene (ce noroc ca mi-au lacrimat ochii de la faza lor mare, am o privire de caprioara ranita) si raspund ca o planta de ghiveci :
“Paiiiiiii stiiiiiiittiiiii … ati facut flashri”
Tacere. Doar greierii se aud. Se asteptau la orice raspuns numai la asta nu.
“Si stiiiiiiti, ne-ati speriat, ca v-ati luat cu girofarul dupa noi. De 3 km ne alergati ”
Sor-mea de langa mine pare trezita din lesin. Se sterge artistic la ochi.
“Da… doamna.. noi nu am facut flashuri. Si nici nu v-am urmarit”
“Ba da… si ati pus si girofarul”
Verifica baietii. E girofar? E, ca inca se da discoteca la tot satul. Fugarit? E si ala, ca doar au intors in benzinarie si au plecat dupa noi. Sirena? Nu stim, n-am auzit. O fi fost. Flashuri? (“N-am dat doamna, zau n-am dat, nu voiam sa va speriem” – asta zice politia; sor-mea a tras concluzia corecta- a gasit maneta de faza scurta/faza lunga si nu stia la ce foloseste asa ca a inceput sa traga de ea sa vada ce face) – au fost. Deci, e caz de urmarire. Clar.
Inecate intr-un morman de scuze, plecam mai departe. Probabil, puteam avea si un cadavru in portbagaj (povestim si de cadavru, in povestea didactica numarul 2) ca nu ne-ar mai fi controlat…