Miercuri. Cald. Pantaloni scurti (de la magazin “de fitze”, nu asa, ce daca au ei 2 ani si ma duc de obicei la pescuit cu ei? sau alerg cainii cand ma duc la mama? sau ii folosesc cand am nevoie de operatiuni care implica murdarirea?) , tricou care de la a doua purtare s-a largit spectaculos (“e de firma fata, n-are cum sa se lase!”), pantofi sport si coafura de ciumafaie. In 2 cuvinte, atitudine de “azi n-am chef sa fiu o duamna ce… dumnezeii ma-sii”.
In pauza de pranz colegele de birou ma conving sa mergem la un restaurant relativ aproape . Cu tinuta mea de razboi, risc cel mult sa fiu confundata cu baiatu’ de la livrari, da’ nu conteaza asta, vreau peste si asta e, imi asum riscul unei umiliri in public.
Ajungem, patronu’ amabil si transpirat ne pune la masa pe terasa (“e rezervata masa, da’ nu e o problema, ii pun p’aia de-o sa vina la alta masa”), comandam de baut si de mancat. restaurantul e plin, marea majoritate sunt barbati, se uita un pic ciudat la noi da’ n-are nimic, azi e o zi frumoasa si nu ne suparam pe nimeni. Nici macar pe chelnerii care se uita un pic ciudat la noi…

“Feteleeee… voi sigur va pricepeti la calculatoare! avem o problema cu netul!” (aaaaa? si lagatura intre tochitura de peste si internet esteeeeee….????) patronu’ disperat cu armata de chelneri dupa el se infige brusc langa masa noastra.
“Voi sunteti tinere, destepte, nu se poate sa nu reusiti sa ne ajutati!”. (“eu stiu ca poti! sa nu spui ca nu poti! trebuie sa poti!”).
Nu mai apucam sa ne gandim, chemarea meseriei e mai puternica decat noi.
Colega se ridica, la fel si eu, ajungem intr-o sala unde o blonda (cum altfel?) se agita disperata pe langa un laptop.
“Nu mai merge netu”.
“Cum nu mai merge?”
“nu mai merge. nu mai e. a disparut. eu ce faaaac?”
Cu mare drag si spor, in aplauzele intregii asistente (in ordine: chelnerii care carau farfuriile cu mancare, fata de la casa, patronu’ care se invartea, bucatarii care prajeau pestele, blonda care plangea internetul pierdut) executam o serie intreaga de “culcat” in cautarea cablurilor.

“Cablu de retea aveti?”
“Ce e alaaaaaaa?”
“un cablu alb, gros” (nu, nu cablul ALA, alt tip de cablu!!!!)
“Nu avem decat pe astea 4″ (da, si inca 50 facute colac si incurcate pe sub masa).
“Da modemu? unde e modemu?”
“Paaaaaiiii n-aaaveeeeemmmm oofff nu mai merge netu”
“Atunci DE UNDE vineeeeeeee????” (pashtele mamii lui de net, ca doar nu ploo cu internet, de undeva tre sa vina si el )
“Din telefon!!!”

Evrikaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa Dumnezeu exista, sta ascuns intr-o saramura si face misto de noi. Buuun, gasim modemul ascuns sub telefon, bagat intr-un alt echipament si infipt in calculator. Care calculator era oprit si nu alimenta echipamentu’ si nici nu era bine bransat cablu’ la echipament.
“Da’ ne dati si noo drumu la calculatooooor?”
“Pai e dat”
“Nu e!” (nu eeeeee! laptopurile au prostul obicei sa se opreasca cand li se termina bateria si nu sunt alimentate la priza. sunt de-a dreptul nesimtite, nu asculta plansetele unor doamne care chiar au nevoie sa se dea pe net).
Dam drumu la laptop, bransam cablurile, beculetele incep sa clipeasca ca in “E T”… uraaaa a venit netuuuuu!!! Patronul e rosu de fericire, blonda e in extaz.
“Auziti, aveti grija cand nu mai merge internetul, verificati cablul de la asta sa fie infipt bine”
“Care cabluuuu?” (sunt 4 cabluri, unu e alb, restu sunt negre. Asta al nostru e negru).
“Cablul de la echipamentul asta”
“asta aaaaaalb????”
“nuuuuuuuuuuuuu, nu vedeti ca nu e alb?”
“pai si eu atunci, de unde stiu care e?????????”
Deja isteria atinge cote paroxistice, imi vine sa le infig cablu, modemu si telefonu’ in tochitura si sa plec pe o planeta unde prostia e interzisa prin lege.
“Un cablu are doo capete donshoara!” (e logic, dar nu si pentru ea).

Stau si ma intreb eu ca prostu’ (ca tot n-am ce face de ieri, ba am ce face , da sunt traumatizata rau)
1) cum a stiut patronu ca noi lucram in informatica?
2) de ce ne-a ales tocmai pe noi din tot restaurantul (mai erau inca 2 femei, restul numai barbati)
3) cat de prost sa fii sa nu stii ca un cablu are doo capete?
4) (de la colega) – ne-au crescut antenutze si nu stim noi? ca se uita lumea ciudat pe strada…
5) am fost la camera ascunsa?

[lista ramane deschisa, plecam in grup la masa, promit sa fac un ticket si pe acolo!]
asa, ne-am intors. n-am avut tickete de facut. da’ am gasit in mijlocul restaurantului niste sosete. de fapt ele pe noi, ca ne-a intrebat chelneritza “stiti,.. cred ca v-ati pierdut ceva- ale dvs sunt sosetele de jos? ” asta evident, in conditiile in care restaurantul era PLIN si numai de noi s-au luat…. ]

Suntem extrem extrem de traumatizate de intamplare (am mai folosit cuvantul dar nu conteaza). Asa ca am luat masuri- independent si separat:
-io: mi-am dat cu fond de ten pe fatza azi, am intins machiaje si m-am imbracat in cea mai scurta fusta. a, sa nu uit- fondul de ten e NECOMEDOGEN (m-a intrebat colega azi ca e o chestiune cruciala)
- colega: si-a cumparat de urgenta o noua crema anticelulitica si are in proiect niste impachetari si o electrostimulare
- impreuna: vom merge la salon sa ne coafam, poate trecem si pe la solar
- vom tine o dieta si ne vom intreba la fiecare inghititura “oare e conforma? ” si suplimentar, de 3 ori pe zi ne vom pune aceeasi intrebare si ne vom cantari
- vom face o microdermabraziune (nu stim ce e aia, dar suna fain cuvantul)
- nu vom mai plati intretinerea, curentul, telefonul, dar vom cumpara cate o poshetutza de numai 3 milioane si niste pantofiori dulci de numai 4, cate un parfum de la Chanel si de la Dior pe luna (sau luam d’alea de la Cocor, ca sunt mai ieftine si miros la fel, deci nu se baga de seama)
- vom folosi cuvinte trendy si vom bea ceai verde. Alternativ, vom tine post negru si regim de detoxifiere