Ca de obicei, imi aduc aminte in ultima zi sa platesc internetul si cablul. Cum singura casierie RDS deschisa la ore decente (adica, orele la care plec eu de la munca…) e cea de la Cora, in pas voios de pionier ma sui in masina si tai tot Bucurestiul ca sa ajung in timp util inainte de inchidere.
Ajung in parcare la Cora. Chiar si la 8 jumate, e inca plin. Caut un loc de parcare… uraa, am gasit, e destul de mare ca sa incapa si vaporu’ meu de Octavia. Din 10 manevre reusesc sa ma parchez, descopar ca nu pot deschide usa din cauza unei borduri (tema de gandire: la ce folosesc bordurile in parcari? cine da carnete de sofer femeilor? ), inca 10 manevre si am reusit sa-mi extrag posteriorul din masina.

Plec spre intrarea in magazin. Parca am uitat ceva… da, oare unde mi-am lasat masina??? am mai pierdut-o de vreo 3 ori in parcare la Carrefour, da’ am gasit-o dupa ce am cercetat cam jumatate din parcare si am pus alarma sa sune. Acum e bine, tre sa ma uit pe ce rand am lasat-o. E cel din dreapta mea. Unde e numaru? Undeee? Dupa 3 minute de invartit (ale naiba pancarte … greu sunt de vazut) vad ca nu sunt numere.
Au pancarte cu animale. Eu sunt pe randul cu Fluture, langa e o Camila si un Elefant. Ma umfla rasul (baietii de la carucioare deja se strangeau in grupuri si faceau pariuri – “saraca de ea, oare cat de confuza poate fi? si nici macar nu e blonda…. cat ii ia ca sa ajunga la intrarea in magazin?”)- am asa o secventa de film politist “Obiectivul si-a lasat masina pe strada Gandacului de bucatarie, colt cu Viermele de Galbeaza si aproape de Omida. Mama Omida”.

Yackkkkkkkkkkkkkkk !
Ajung in magazin (mai sunt decat 10 minute pana la inchidere), caut casieria… dupa indelungi cautari (nu e in Leonardo, nu e in Nissa, nu e in magaziunul ala cu decoratiuni pt casa, stiu sigur pentru ca am intrat pe rand si nu se putea plati cablul, da’ au niste fustite beton la Nissa…) ma pun la rand…
“Nu primim carduri”.
Fac ochii mari – e o firma care se ocupa de internet, telefonie si date, nu buticul de cartier.
“Nu primiti carduuuuuuuuuuuuuuuuuuri?”
“Nu, nu avem nevoie”.

Zeul blond al mirarii ar trebuie sa vina sa ia lectii de la mine. Chiar nu inteleg de ce ar avea nevoie sa plateasca cu cardul cineva la “mama internetului romanesc”. Doar traim in epoca de piatra, nu in secolu’ 21.
Problema se rezolva (traiasca bancomatele…ascunse strategic dupa colt). Da’ de ce sunt 2 contracte la aceeasi adresa? Da sigur stau eu acolo? Sistemu lor zice ca nu e bine. Mama lui de sistem, facut in limbajul lu peshte.

Reusesc sa termin si plec inapoi spre masina. Vocile din capul meu incep iar sa susoteasca “obiectivul floricica se indreapta spre fluturas”. e clar, tre’ sa ma duc iar la doctorul de capete, sa-mi explice iar ca 1) sunt normala 2) sunt normala 3) sunt normala …