Aseara mi-am vazut moartea cu ochii.
Splaiul Independetei. Luni seara, trafic inca aglomerat.Cu masina aproape oprita la semafor, ma gandeam la multele broaste din viata mea si cum pot sa ies din fundul lacului.Micii spalatori de parbrize fac slalom printre masini, vad ca unul se apropie de mine. Offf, copile, ce sa iti dau? Unde sunt aia care trebuie sa aiba grija de tine? Le da Dumnezeu copii celor care nu merita, care nu pot avea grija de ei. Unde o fi politia, unde o fi celebra “Protectie a copilului”?
In spatele meu se aude un zgomot urat de frane. Zgomot de fiare si plastice rupte.
“M-a lovit” apuc sa gandesc, inainte ca masina sa se zguduie urat. Capul mi se loveste violent de scaun, centura imi taie respiratia. Imi simt inima cum se se strange si se opreste. Copiii, nu trebuie sa lovesc copiii de pe strada. Doamne, nu vreau sa mor. Nu vreau sa ajung in Dambovita. Nu vreau sa lovesc vreun copil. Nu vreau sa ma scoata din mormanul de fiare. Inca o lovitura cu capul, inca o data ma rupe in doua centura.
Liniste. Imi vad mana cum se duce spre contact si opreste motorul, trebuie sa cobor, sa vad ce s-a intamplat. Sunt ametita, picioarele imi tremura,inima bate din nou. Sunt intreaga. Pintecatropu’ de m-a lovit sta si se uita tamp la mine. El nu m-a vazut. El a crezut ca poa’ sa schimbe banda. El a zis ca are loc. El are un far spart, jumatate de masca pe fata crapata. Eu… doar cateva zgarieturi pe bara din spate. Deja lumea se strange ca la circ, o masina de politie aparuta Dumnezeu stie de unde ne trimite la sectie. Lasa-ma cucoana in pace, am scapat, sunt intreaga, nu vreau la politie. Nici cretinu’ cu treling si fes nu vrea. ‘Ratzi ai dracu de gabori, ca apareti cand nu e nevoie de voi. ‘Rar a dreacu de viatza si cine m-a trimis pe mine in Bucuresti azi. Lasa-ma, omule, pleaca, sunt bine, puteam fi infipta in parapet. Ma doare capul, sunt ametita. Destul de rau. Ma doare pielea unde m-a strans centura… dar sunt intreaga.
Intre 2 batai de inima, Dumnezeu a fost langa mine.