Nu am nimic cu broastele. Niciodata nu am avut, imi place sa le ascult vara, cum canta pe malul apei. Sunt niste vietati simpatice, un pic cam reci, dar inofensive la prima vedere.
Saptamana asta in schimb… am avut senzatia ca am fost aruncata intr-o mare de broaste scarboase. Rar am mai avut o saptamana atat de grea si presarata de nebuni. Poate sunt eu defecta, si normalitatea e de fapt normalitatea lor. Senzatia de greata inca persista, desi e weekend. Si ar trebui sa uit toate povestile astea.
Luni: celebrul control “vrem sa vedem actele pe care le avem deja, veniti cu xeroxuri “. Nu mai comentez, ca nu are sens. 4 ore de traseu printre camioane pentru 5 minute de palavre. Si evident, deceptia ca nu am venit cu “o atentie” (doamne, cat urasc cuvantul asta, si tot ce inseamna el- mai exact, ce conotatii i s-au dat; atentia in sine e un lucru sublim)
Marti: Episodul 1- “Utilizatoarea nebuna” – ea nu vrea sa faca ticket, ea vrea sa fie prioritara. Si nu e prima data cand urla ca ea e Comercial (da? s-a notat? si noi niste amarati de IT-isti, eventual si dintr-o tara gen Capsunaria, care ne dam huta pe liane) si ca ne spune lu tovarasa. Tovarasa (de fapt tovarasu’ ) aflat in copia mailurilor, nu a reactionat. Normal, el nu se crede mai cu mot decat altii. Dar a aflat (iar) tot departamentul IT ce nenorociti fara inima suntem noi. Ne batem joc de o sarmana utilizatoare.
Miercuri: “amica” mea din agentii se gandeste ca nu am suficiente pe cap. Si mai face nitele valuri. Nu de alta, da-i da ei cu virgula cand face control la soferi (tot ea e autoarea unei fraze de antologie – “ia verificati voi programu’ ala de infractiuni, ca la ce nesimtiti de soferi am eu sigur au incalcat legea, nu e normal sa fie zero infractiuni comise pe agentia mea”). Cum ea nu se simte bine daca nu pune juma’ din populatia Terrei in mail (mai putin pe cei care trebuie), scandalul se coace incet dar sigur. Adevarul e oricum dincolo de noi…. dar si de ea. Cireasa de pe tort- la drum de seara, pe mal de apa, o masina de Strainezia era sa ma faca praf. Normal, ca nu am picat in extaz in fata numarului strain si nu i-am facut loc. Nici acum nu inteleg cum am scapa de dusul de seara din Dambovita cu apa plina de broaste. Cred ca Dumnezeu era prin zona.
Joi: Utilizatoare nebuna episodul 2- ea are cont, da’ sta pe contu’ lu colega. Care colega e in maternitate. Inca vreo 10 luni de acum incolo. De ce ar sta pe contul propriu? Si mai ales calculatorul pe care e acuma t0cmai s-a stricat si e trimis la reparat si va avea nevoie de datele de pe el (eu nu inteleg cum poti scrie de pe un calculator care a fost trimis la reparat. Da’ se pare ca se poate, cand imi duc laptopu’ in service promit ca o intreb si scriu si aici, poate mai are cineva nevoie, numai eu sunt prea blonda ca sa inteleg. Ziua se termina apocaliptic, cu o rezervare neconfirmata la un hotel si cautat hoteluri la 12-1 noaptea prin Bucuresti. Broscoii de la hotel (ca nu pot sa-i numesc altfel, dupa cum s-au purtat, si aceeasi senzatie de broasca lipicioasa am avut-o cand m-au luat plini de solicitudine de umeri sa-mi explice cum functioneaza un card – stiu, eu nu am mai vazut asa ceva, sunt de la tara! si o confirmare de rezervare “stiiiiiiti Sistemu nu ne permite” (stiu ca Sistemul nu permite, ca d’aia fac Sisteme, doar de vreo 6 ani! cum as putea eu sa contrazic Sistemu? ) pur si simplu m-au intors pe dos, am inca o senzatie de greata de nu pot scapa de ea… cum poti sa fii atat de cretin sa ceri un numar de card care va fi folosit la tranzactii FARA PIN? prin POS? (nici macar tranzactii pe net)….
Vineri- pe langa clientul de m-a luat de proaspata dupa 4 ore de somn cu “vii la 8 30 la hotel da?” si “eu nu am dormit azi noapte, eu am lucrat” – si o negociere la sange, dupa ce am fost trecuta prin 100 de chestii privind motoare diesel, cu gaz, cu dracu stie ce, eoliene, grupuri electrogene si alte cuvinte nedemne de dex, dupa ce imi rup creieru’ cu toate notiunile astea, aflu ca mai e o broasca prin agentie care a alertat (ghici ce?) tot departamentul IT. Si nu numai. Ca ea nu mai primeste mailuri. Ca suntem niste incapabili. Ca ea asteapta un mail. Important. Cu poze de la o prietena. (madaaaaaaam! da’ d’aia vii la munca? d’aia ai cont de mail? foloseste conturi externe, nu bloca reteaua cu tampeniile tale si nu ne arunca pe noi in gura lupului!) Numa’ un departament intreg ai pus pe jar ca a paralizat reteaua, numa’ un departament ai scos din productie pentru prostiile tale. Greu sa folosesti neuronu’ ala…
Sambata – Si aici ar fi broaste. Dar nu vreau sa vorbesc de ele. Bine ca macar se termina ziua… si cred ca am scapat de broaste.

Acum 4 ani pe vremea asta cautam in draci sunete de broaste pentru jocul pe care il dezvoltam. Un joculet tare haios – o broasca care trebuia sa treaca o apa (versiunea moderna a “de ce a trecut puiul strada”), alergand printre obstacole. Acum s-au inversat rolurile, sunt un om care face slalom printre broaste, incercand sa ajunga …. unde?
Imi e tare dor de viata mea. Fara broaste.